Am fost numită (x) – Ina și, în loc de băiat după plan și dorință arzătoare acasă, am ieșit din marele mister în corp de fată.

Ecuație cu o singura necunoscută. Xx sau xy. Doar aparent simplă. De ordine și inversare a energiilor cosmice în fiecare. Ei bine, asta a devenit cea mai lungă, frumoasă, grea și eliberatoare munca-joacă din viața asta. Mă declar cu un an în plus absolventă la examenul de a mă arăta lumii cu inima întreagă. Începând cu spațiul sigur al altor inimi deschise.

De la sămânța de băiat a rămas amazoana, în varianta ei sănătoasă care poartă armura doar când e cu adevărat necesară: arhetipul de soră. Poate arhetipul ăsta nu a fost bine cartografiat și celebrat, sau o fi dechizat. Pot argumenta cu Monsieur Jung sau cu oricine, dar în poezie. Pentru că așa simt și declar că asta nu am nevoie de validare ci doar de simțire. Cine a avut sau recunoscut o soră în sânge egală cu una în spirit vreodată, știe ce înseamnă loialitatea de soră față de altă fată sau față a ta, reflectată. Solidaritate de soră spune – pentru mine- că prima loialitate e față de tine și față de oglinda cea mai apropiată care-ți arată umbra, spre iubire și integrare.

Am crescut la un moment dat cu alte patru surori din trei case. Știu să fiu soră, bună și … ne-bună, dar doar după judecată strâmba și doar pe lună neagră sau plină.

Prima poveste de dragoste a fost cu sora mea. Profundă, totală, idealizatoare. Întâi cu sora mai mare. Apoi cu sora mai mică. Cu cine altcineva din lumea toată ai putea ajunge la asemenea profunzime de iubire și conectare dacă nu ai încercat o iubire de soră totală măcar o dată?

Apoi ne-am împrăștiat pe patru continente și, călătorind între noi și ele, am descoperit, revendicat si adoptat surori din lumea largă, dincolo de culori și credințe, dincolo de statut și preferințe.

Surorile sunt atât de vitale și necesare încât dacă nu le ai pe ale tale aproape, deschide baierele inimii spre co-adoptare.
De la Al-Ina, Ad-Ina, Am-Ina la Zambil -Ina, îmi place jocul de a găsi numitorul comun cu alte inimi.

Trec pragul de 40, e cazul să fiu „fimeie cu scaun la cap”, și chiar simt ancorarea în simplitatea vieții cu natura ca ghid. Dar cum fata mea – chiar dacă a început școala – a declarat solemn că încă îi mai place gâdiliciul, și pe mine continuă să mă trezească jocul.

Sunt, la chemarea-i irezistibilă, gata din nou de petrecere:)

În fiecare an, pe 13 decembrie. Și apoi cu orice alte pretexte. Avem lună plină prilej de sărbătoare în fiecare lună dacă vrem un motiv bun să dăm strigare pentru întâlnire.

Sora mai mare pentru care vă fac invitație e Santa Lucia cu Sărbătoarea Luminilor.

Să ne revedem cu bine,

Cu cine vine!

x-Ina de azi

E tot pe cale

Cine se-ncurcă cu ea

E rost și să dreagă

Toată povestea,

Doar să stea.

Pentru celelalte nume – la întâlnire. Să ne-auzim inimile mai întâi.

Mult și bine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *