Depresia femeilor și onorarea riturilor de trecere

Autoare: Jane Hardwicke Collings

Traducere de Ina Curic cu acordul autoarei

Scurtă info pentru autoare: Jane Hardwicke Collings este moașă care asistă nașteri acasă în Australia din 1985. Inspirată de culturi tribale aborigene in AU, ea consideră că ciclicitatea femeii în sine are numeroase pasaje șamanice în care femeia devine punte de legătură între spirit și materie.

Extrase din prezentare la „Conferința pentru femei și depresie” Sydney 2007

*

Cultura noastră modernă a uitat să onoreze riturile de trecere ca pasaje importante în viața unei femei. Când nu facem acest lucru, ratăm oportunitatea pe care aceste pasaje o oferă de a sărbători și saluta transformările uriașe prin care trecem la menarhă, naștere și menopauză.

Onorarea riturilor de trecere este o tradiție străveche prezentă în toate culturile vechi de pe planetă. Riturile noastre de trecere se întâmplă indiferent dacă suntem conștiente de ele sau nu. Experiența pe care o avem în fiecare dintre aceste momente de transformare în viața noastră ne învață despre ceea ce se așteaptă în cultura noastră de la noi în noul nostru rol și cum este evaluat acel rol, fie că realizăm sau nu asta conștient.

Incidența depresiei la femei crește în adolescență odată ce începe menstruația, după naștere și în jurul instalării precum și după menopauză. Se știe că aceste evenimente aduc fluctuații ale stării de spirit care pentru unele femei includ depresia. A ne imagina că acest lucru nu are legătură cu ceea ce se întâmplă la aceste evenimente, pierde din vedere esențialul.

La menarhă, experiența pe care o are o fată, modul în care este tratată, mesajele pe care le primește, atât subliminale, cât și specifice, o informează despre valoarea femeii în cultura ei despre așteptărle vizavi de comportamentul ei.

Ceea ce se întâmplă în timpul ritului de trecere al nașterii stabilește o temă pentru nașterea femeii, îi spune cum cultura ei apreciază mama și modul în care ar trebui să fie mamă. Modelul, planul naturii pentru experiența nașterii, este ca femeia să-și găsească puterea lăuntrică și cunoașterea interioară pentru ca ea să se susțină ca mamă. De fiecare dată când o femeie naște, parcurge un alt rit de trecere, mai profund, în maternitate. Apoi, ce se întâmplă în jurul menopauzei, ritul de trecere care anunță anii post-fertili din viața unei femei, o va informa cum cultura ei apreciază femeia înțeleaptă, iar acest lucru va afecta cum se simte vizavi de îmbătrânirea ei și îi va spune care sunt așteptările culturale despre cum să-și trăiască viața.

Câtă depresie este rezultatul mesajelor explicite și implicite date femeilor în timpul acestor tranziții?

Câtă depresie este rezultatul așteptării nerealiste a culturii noastre de a fi fericite tot timpul?

Câtă depresie este rezultatul nerespectării ciclului nostru de viață, al dorinței de a fi ceva sau altundeva decât cine și unde suntem de fapt?

Câtă depresie este rezultatul nerespectării fluctuației naturale a energiei și stărilor noastre în jurul ovulației lunare și a ciclului menstrual?

Menarha, menstruația, nașterea și menopauza pot, de asemenea, scoate la suprafață pentru vindecare orice amintiri de abuzuri sexuale sau fizice care au avut loc și care, la rândul lor, pot duce la simptome depresive. Pilula, unul dintre cele mai prescrise medicamente pentru femei, poate provoca depresie. La fel ca anumite obiceiuri alimentare și stiluri de viață. Incidența depresiei a crescut în același timp în care valoarea nutritivă a alimentelor noastre a scăzut. Deci, în viața noastră modernă, există multe influențe, situații și circumstanțe care pot duce la simptomele depresiei. Și, putem face multe despre asta. Vă sugerez să observăm ce este, în loc să ne prefacem că nu este și să onorăm riturile de trecere în loc să le uităm.

Ciclitatea femeilor

Tot ceea ce ține de viața unei femei este ciclic, există o spirală de creștere și descreștere care nu se termină niciodată, se construiește și descrește, lasă să iasă energie și să intre. Se întâmplă în fiecare lună cu ciclul menstrual și la fiecare 29,5 zile cu ciclul lunii, la fiecare trei luni cu o schimbare de anotimp și la fiecare 25 de ani de viață. Același ciclu, viteze diferite. Și dacă ești norocoasă, sau mai corect spus acordată, atunci ciclul tău lunar și luna vor fi sincronizate, așa cum intenționează natura. Menstruația ne oferă ciclul nostru, un ceas lunar pentru a ne trăi viața în jurul său, ne oferă perioade de energie afară și perioade de energie în, la fel ca mersul lunii care crește și scade în fiecare lună; energia noastră, creativitatea și libido-ul cresc și descresc mereu și totuși cât de multe femei trăiesc în funcție de ciclul lor?

De cele mai multe ori ignorăm sau cel puțin încercăm să ignorăm că nu ne simțim capabile să efectuăm diferitele sarcini pe care ni le stabilim atunci când energia noastră scade în a doua jumătate a ciclului nostru. A spune „eu sunt înainte de menstruație” este considerată un fel de scuză pentru inadecvare. Cultura noastră nu este orientată în jurul ciclicității naturale a femeilor.

Am putea fi tentate să credem că trebuie să fim ca femeile din reclamele pentru tampoane, să ne punem un dop, să purtăm haine albe strânse și să continuăm ce facem indiferent de faptul că sângerăm. Suntem încurajate să ignorăm mesajele din corpul nostru, să luăm mersidol, panadol, orice avem la îndemână și să ne prefacem că nu se întâmplă nimic deosebit.

Dacă credeți că acest lucru funcționează, întrebați bărbații din jurul vostru.

Vindecarea dezechilibrului

Nașterea, ritul trecerii în maternitate, este astăzi, pentru multe femei, chirurgicală, terifiantă și traumatică și poate duce la tulburare de stres post- traumatic care poate fi apoi diagnosticată greșit ca depresie postnatală. Izolarea pe care o simt femeile ca mame în familia nucleară modernă este unul dintre principalii factori care provoacă simptome depresive.

„De-a lungul majorității istorii umane, ne-am crescut copiii în comunitate și în contact strâns cu alți adulți. Depresia postnatală nu era evidentă înainte de industrializare, dar este prezentă în fiecare națiune industrializată.” Potrivit antropologului Robbie Davis Floyd, nu suntem adaptați genetic la familia nucleară, ceea ce este un produs secundar al industrializării.

Stresul pe care îl experimentează mamele care muncesc se adaugă problemei.

În urma menopauzei, următorul rit de trecere, femeile care au probabilitatea cea mai mare de a suferi de depresie sunt cele care au experimentat asta în perioadele anterioare din viața lor. Potrivit Dr. Christiane Northrup, severitatea simptomelor trăite la perimenopauză este direct legată de cât de mult o femeie a ignorat simptomele pe care le-a trăit de-a lungul ciclului ei de viață, premenstrual și post-naștere. Aceste simptome sunt sinele ei interior care prin corp pentru atenție pentru vindecare, pentru o schimbare a stilului de viață pentru a fi mai potrivit pentru sănătate, mentală și fizică. Aceasta este cheia, simptomele fizice și emoționale sunt mesaje din corpul nostru, de la sinele nostru, care indică dezechilibru, dizarmonie și nevoie de vindecare. Pentru multe femei, simptomele depresive vor fi exact asta. Un indicator al dezechilibrului. Și acest dezechilibru poate fi în credințele și atitudinile pe care le deține despre a fi femeie. O modalitate de a ajuta la vindecarea asta stă în onorarea riturilor de trecere și a ciclurilor femeii.

Anotimpurile vieții unei femei

Deci, să ne uităm la aceste rituri de trecere și unde se încadrează, în viața noastră, cum le putem onora precum și efectele acestui lucru. Când este privită în ansamblu, viața unei femei este împărțită în 4 anotimpuri – Fecioara, Mama, Maga / Alchimista și Înțeleapta.

Aceste anotimpuri se potrivesc cu anotimpurile Pământului și sunt corelate cu și definite de expresia fertilității unei femei.

Fecioara, anotimpul primăvară – perioada de la naștere până la naștere

Mama, anotimpul vară – de la naștere la menopauză

Maga, anotimpul toamnei – de la menopauză la pensionare

Înțeleapta, anotimpul iarnă – de la pensionare la moarte

La începutul fiecărui anotimp de viață există un rit de trecere, acesta marchează sfârșitul unui sezon și începutul următorului. Acestea se potrivesc, de asemenea, cu sabatele antice, echinocțiile și solstițiile care marchează trecerea de la un anotimp al Pământului la altul.

În anotimpul primăvară al fecioarei există două rituri de trecere. Nașterea ei proprie, care începe și stabilește tema pentru viața ei și Menarha, inițierea menstruației, care transformă Fata într-o Femeie. Apoi fertilitatea și sexualitatea ei devin ritmul vieții sale.

Nașterea este pasajul care anunță intrarea în următorul anotimp de viață – Mama, vara vieții unei femei. De fiecare dată când o femeie naște este un alt rit de trecere pe măsură ce își adâncește experiența de mamă.

Menopauza, încetarea menstruației sau „schimbarea vieții” marchează începutul anotimpului de toamnă al Maga/ Alchimistei.

Pensionarea sau retragerea din activitatea constantă care a ocupat mare parte din viață marchează începutul anotimpului Înțeleptei, iarna vieții unei femei. Riturile de trecere sau inițierile, așa cum mai pot fi definite, servesc la pregătirea și trimiterea „inițiatei” în noua fază sau noul rol. În urma ritului de trecere în noul rol, inițiata este transformată, niciodată fiind în poziție să revină la modul de viață anterior.

Onorarea riturilor de trecere

Riturile noastre de trecere pentru naștere, menarhă, naștere de copii și menopauză servesc spre a ne educa despre valoarea pe care cultura noastră o plasează în noi în rol nou, despre așteptările culturii noastre față de noi în noul rol. Ele ne oferă informații despre modul în care trebuie să se comportăm și creează mentalități și credințe pentru a susține asta. Există multe alte rituri de trecere în viața noastră, începerea școlii, zilele de naștere, barmitzvas, absolvirile, nunțile, pentru a numi câteva. În procesul a ceea ce se întâmplă în jurul evenimentului, modul în care cineva este tratat, ceea ce se învață, conștient și inconștient, introduce, instruiește și chiar ne spală creierul cu valorile și credințele pe care cultura noastră le deține despre comportamentul nostru așteptat în noul nostru rol.

O mare parte din învățătură se întâmplă subconștient și simbolic. Gândiți-vă la o nuntă tradițională și la semnificația simbolică din spatele diferitelor părți ale ritului. Mireasa este voalată, poartă alb, ea este condusă la altar de tatăl ei, care „o oferă” unui alt bărbat, de care ea este legată în mod legal. Un inel este așezat și menit să rămână pe deget și numele ei este schimbat. Ritul de trecere al unei nunți o învață pe femeie despre rolul ei de soție. Simbolurile controlului și ale dreptului de proprietate sunt etalate pentru toată lumea și au efectele lor. Este posibil să aleagă să nu trăiască după aceste precepte sau poate că nu va avea această alegere.

În multe culturi tradiționale, riturile de trecere în jurul fertilității unei femei erau puse în aplicare cu seriozitatea și reverența pe care o merită. Culturile care au onorat riturile feminine de trecere ale menarhăi, nașterii și menopauzei au fost cele care au onorat femininul din toate punctele de vedere. Erau foarte probabil culturi pașnice în care femeia și bărbații erau la fel de apreciați și trăiau în armonie cu Pământul și ciclurile naturale.

(…)

Menarha & feminitatea

Să ne uităm la menarhă. Nativii americani Apache țineau ceremonii zile întregi, cu întregul trib prezent, pentru a sărbători fetele care intră în feminitate. Tribul Nootka țineau petreceri pentru a onora menarha unei fete, care era dusă în mare și lăsată să înoate înapoi la țărm. Odată ce făcea acest lucru, era recunoscută de comunitatea sa ca o femeie, puternică, curajoasă și pregătită pentru responsabilitățile femeii – căsătoria și creșterea copiilor.

În timpurile moderne, unele familii recunosc menarha cu un cadou pentru tânăra femeie, o cină de sărbătoare, chiar o petrecere. Uneori, acest lucru se întâmplă într-un cerc de femei care o întâmpină pe femeia nou fertilă, inițiată, la suroritatea lor. Își împărtășesc povești despre propriile lor experiențe de menstruație și fac urări și binecuvântări pentru viața viitoare a noii femei. Iar pentru alții, menarha nu este recunoscută. Modul în care menarchea și menstruația sunt tratate în cultura noastră, familiile noastre și comunitățile noastre, influențează modul în care o tânără înțelege ce înseamnă „a fi” o femeie, o ființă sexuală feminină fertilă și ciclică.

Puține dintre noi au fost onorate și sărbătorite pentru a păși în faza a doua de viață – Femeia. Așa că puține dintre noi știu ce să facă cu fiicele noastre.

Trebuie să ne întâmpinăm fiicele în feminitate și să le învățăm că sunt speciale și apreciate.

Trebuie să le spunem că este important să-și onoreze ciclurile. Pentru a curge cu fluxul, așa cum este el.

Cu toate acestea, mai întâi trebuie să facem asta singure și să vindecăm orice răni din ritul nostru de trecere. În comunitatea noastră întâmpinăm fetelor în feminitate cu o ceremonie frumoasă pentru a le onora. Stăm într-un cerc și fata stă în centru. Toate purtăm roșu și ea poartă pe cap o coroană de flori. Mama ei este acolo. Fiecare femeie din jurul cercului împărtășește cu fata:

„Ce mi-aș dori să mi se fi spus la începutul ciclului meu de fertilitate sau ce mi s-a spus a fost asta care m-a ajutat cu adevărat …”

„Ce am învățat de-a lungul anilor și de la ciclurile mele …”

Îi dăm cadouri și avem o petrecere la ceai. Împărtășim o dorință specială fiecare pentru fata care e în rit de trecere. Fetele simt că au fost inițiate într-un club special. Și chiar au fost – sunt femei.

(…)

Cum le va afecta asta ca femei?

Presupunerea mea este că vor fi sigure pe ele, conștiente și în sincron cu ciclurile lor. Confortabile să vorbească despre toate acestea și înțelegând de ce simt ce simt în anumite zile. Ele spun că se simt foarte bucuroase că ne adunăm și vorbim despre aceste lucruri, spun că majoritatea celorlalte fete de la școală nu fac asta și de aceea par imature. De ce nu am face tot ce putem pentru a le ajuta pe fetele noastre în timp ce pornesc în călătoria lor către femeie? Am putea noi înșine să ne vindecăm în acest proces.

Sarcina și nașterea

Sarcina și nașterea sunt următorul rit de trecere din viața unei femei, inițierea în maternitate. Modul în care este gestionat acest rit de trecere al nașterii îi dictează femeii rolul și valoarea ei ca mamă în cultura ei. Atitudinea unei culturi față de mame și valoarea pusă pe calitățile specifice ale mamelor se reflectă în atitudinile și practicile din jurul nașterii (de exemplu, ceasul și tehnologia care sunt puse deasupra propriei intuiții a femeii).

Din fericire, a da naștere este ceea ce noi ca femei suntem proiectate să facem. Nașterea este o funcție normală, de fapt este scopul nostru biologic principal, iar corpurile noastre sunt proiectate și echipate pentru a îndeplini această funcție. La fel ca toate funcțiile corporale normale, se bazează pe o sănătate bună, atitudine corectă și un mediu sănătos și sigur, pentru a se întâmpla fără greșeli sau complicații. Cu toate acestea, suntem conduși să credem că nașterea este periculoasă și că femeile care încearcă să facă față durerii fără medicație se păcălesc singure. S-ar putea crede că cel mai sigur loc pentru a naște este într-un spital cu toate mașinile, tehnologia și medicii specialiști disponibili. Am putea ajunge să credem o mulțime de neadevăruri.

Și dacă cineva crede toate acestea, atunci s-au întâlnit cu adevărat cu efectul de spălare pe creier vizavi de acest rit de trecere și cu motivul pentru care sistemul se perpetuează.

Tehnologia nașterii își are locul ei binecuvântat cu 15% dintre femei care ar putea să o solicite. 85% dintre femei sunt capabile să nască fără intervenție medicală, acest lucru nu se reflectă însă în statisticile nașterii. Acest lucru se datorează faptului că credințele culturii noastre în jurul nașterii sunt consolidate de practicile intervenționiste. Procedurile obstetrice inutile, cum ar fi multe inducții, grăbire a procesului și cezariene la alegere duc la rate mai mari de morbiditate (îmbolnăvire) și mortalitate decât nașterea vaginală normală. Și femeile nu au șansa să vadă cât de puternice sunt, cât de uimitoare, că pot da naștere, că pot să facă o minune.

În mare parte, atitudinile și practicile moderne care se întâmplă în jurul nașterii învață femeilor, în mod conștient și inconștient, că nu pot avea încredere în trupurile lor. Ele nu intră în travaliu la timp, nu se dilată suficient de repede, nu pot împinge destul de tare etc.

Cât de deprimant! „Nici măcar nu pot naște, bine, în fine, dă-mi tot ce ai, nu mă deranjez nici măcar să încerc”. Femeile au fost determinate să creadă că cezariana este o opțiune sigură pentru naștere. Și acum în mass-media, deoarece realitatea ratei în creștere a cezarianelor a fost supusă examinării, femeile sunt cele învinovățite. Aceasta este ca și companiile de tutun care învinovățesc oamenii care fumează pentru fumat atunci când au furnizat și au făcut publicitate tutunului tot timpul.

Mama natură a intenționat efectele pe care le trăiesc femeile ce ajung să experimenteze nașterea naturală ca rit de trecere spre maternitate. Ele spun: „După ce am făcut asta, simt că pot face orice!” Și este perfect, pentru că aceasta este descrierea postului pentru o mamă! Să fii capabilă să faci orice! Nașterea este un proces în care putem avea încredere și trebuie să avem încredere, astfel încât femeile să poată avea încredere în sine ca mame.

Creșterea depresiei postnatale în același timp cu creșterea cezarianelor și a inducțiilor și epiduralelor nu poate fi ignorată. Animalele care sunt amorțite la naștere își resping bebelușii. Animalele la care le sunt luați puii după naștere, cărora nu le este permis să îi lingă, nu îi vor îngriji atunci când puii sunt aduși înapoi. După cum spunea o mamă: „Pentru primele mele două nașteri, cu inducții, epidurale și forceps, nu am pus niciodată la îndoială nimic, mi-am dat puterea. Nașterea a fost controlată, doar m-am întins acolo și ei au făcut totul, chiar au preluat controlul asupra copilului. În maternitate aveam întotdeauna nevoie de altcineva pentru a remedia lucrurile sau pentru a-mi spune ce să fac. Am fost întotdeauna gata să-mi dau puterea deoparte, să nu am încredere în mine și să mă gândesc mereu că alți oameni au răspunsurile. ” (…)

Fiecare sarcină are drept rezultat o naștere, indiferent dacă este o naștere naturală la termen complet, o cezariană de urgență, un avort spontan sau unul planificat. Cum experimentează o femeie această naștere este ceea ce contribuie la „forma” ei de mamă. Dacă a avut o experiență descurajantă, atunci începe cariera de mamă dintr-o poziție compromisă. Aceasta nu înseamnă că nu se poate vindeca, se poate, iar procesul de vindecare devine parte din călătoria ei de Mamă.

O naștere naturală poate fi o experiență descurajantă dacă mama și familia ei nu sunt tratate cu respect; și o naștere extrem de tehnică poate fi una care dă putere, chiar o experiență profund vindecătoare. Oricum ar avea nașterea loc, este o piesă importantă în călătoria fiecărei femei prin viață. Aceasta conține informații despre felul ei de a experimenta nașterea care reflectă gândirea și credințele despre ea însăși, despre naștere și despre maternitate.

Acest lucru îi oferă ocazia să se întrebe pe sine, ce am învățat despre mine în acest sens? Și ce voi face cu aceste informații? (…)

Onorând menopauza

Și la un moment dat, cândva și nu știm când, fertilitatea noastră se stinge. Intrăm în anotimpul de toamnă al vieții noastre. Procesul de perimenopauză durează atât cât durează, cam ca travaliul și nașterea. Trucul este să ne permitem acel timp. Teoria spune că modul în care o femeie negociază acest timp de perimenopauză este o reflectare a modului în care a negociat timpul premenstrual și perioadele ei postnatale. În trecutul nostru colectiv, menopauza era văzută ca ceea ce se întâmplă la sfârșitul vieții unei femei. De fapt, nu cu mult timp în urmă, multe femei mureau înainte de a ajunge chiar la menopauză.

Trăim mai mult acum și avem un alt anotimp de viață între mamă și înțeleaptă, toamna, Maga/ Alchimista. Un alt capitol din viața noastră, cu o serie de oportunități noi după menopauză. Timp de reflecție și recoltă. Unele femei ajung la menopauză pe măsură ce copiii pleacă de acasă, iar părinții lor au nevoi mai mari. Alții care au ales să aibă copii mai târziu în viața lor, la sfârșitul anilor 30 și 40, vor face dansul perimenopauzei cu copii mici, care sunt încă foarte dependenți de ei. Vom vedea efectele acestui lucru destul de curând. Deci, procesul de perimenopauză. Încă nu sunt acolo, așa că nu pot vorbi din experiența personală. Dar mă uit la unele dintre prietenele mele și văd că există două căi, naturală sau medicală. Asemănător cu ciclul menstrual și cu nașterea.

Deci, cum negociem acest rit de trecere, modul în care suntem tratate, acceptate, respinse, va afecta modul în care ne vom simți despre noi în această fază următoare. Este posibil să cedăm în fața presei cu privire la opiniile despre femeile de vârstă mijlocie și să recurgem la tot felul de tehnici pentru a rămâne și arăta mai tinere; am putea simți că la această vârstă suntem mai puțin frumoase și mai puțin utile pentru că fertilitatea a dispărut. Ce efect de ofilire ar putea avea asta!

Sau am putea să simțim și să ne gândim că acum sunt într-un loc din viața mea în care pot simți cu adevărat puterea mea, pot vedea efectele pe care le am asupra lumii și asupra tuturor celor pe care îi întâlnesc. Menopauza, toamna noastră, este perioada recoltării, un moment în care abilitățile noastre de viață sunt perfecționate, știm cine suntem și știm ce putem face. (…)

Întâmpinarea Înțeleptei

Nu cu mult timp în urmă, bunicile erau cu adevărat respectate și apreciate. În unele culturi native americane, Bunicile alegeau șefii e trib și ele erau cele care au aveau ultimul cuvânt dacă se merge sau nu la război. Și atunci la aproximativ 70 de ani, o femeie poate simți că se retrage din a se ține foarte ocupată cu lumea exterioare, pentru a se retrage în interior. Așadar, retragerea este următorul rit de trecere și în viața unei femei este posibil să nu includă prânz regal și oră de seamă. Pur și simplu se poate observa după faptul că a apărut o perioadă în care bunica a început să stea mai mult acasă. Acest anotimp de viață nu este apreciat în cultura noastră modernă. Cultura noastră este împotriva „îmbătrânirii”, iar femeile noastre înțelepte pot fi adesea duse în izolare în „case de bătrâni”, separate de cei mici. Din păcate, pentru că nicăieri în viață nu vom găsi un individ cu atâta experiență și înțelepciune ca femeia înțeleptă. Putem învăța multe de la ea.

(…)

Vindecarea femeii rănite

Așadar, riturile noastre de trecere la menarhă, naștere și menopauză se întâmplă indiferent dacă le acordăm atenție sau nu.

De ce să nu le întâmpinăm în mod conștient pe fiicele noastre în feminitate? Să împărtășim cu ele înțelepciunea pe care am învățat-o din ciclurile noastre, să le pregătim pentru ceea înseamnă să fii femeie.

Asta ajută la vindecarea femeii rănite și propria noastră vindecare.

Să le mulțumim mamelor pentru că nasc copii.

Să reorganizăm puterea în sala de naștere, astfel încât să fie vorba despre mame, nu despre reguli și experți.

Să creăm medii de naștere care să le permită mamelor să își găsească puterea și forța în ritmul lor și să folosim cuvinte care să încurajeze nu să submineze.

Haideți să schimbăm nașterea de la un eveniment medical clinic la o sărbătoare de familie.

De ce nu, să recunoaștem și sărbătorim frumusețea și darurile femeilor de vârstă mijlocie.

Avem nevoie de ele, puternice și asumate în puterea lor în locurile care au fost dominate de bărbați.

Avem nevoie de aceste femei puternice care să se alăture celor câteva care există deja în sala de consiliu, în politică și în poziții de conducere în toate domeniile.

Și de ce nu? – să contribuim la facilitarea transmiterii înțelepciunii de la bătrâni la tineri, prin apropierea copiilor și bătrânilor noștri, la o poveste.

Așadar, dorința mea în încheiere este să le mulțumesc tuturor femeilor de pretutindeni care experimentează rituri de trecere puternice de-a lungul vieții. Binecuvântări!

Jane Hardwicke Collins

https://janehardwickecollings.com/

Notă pentru contextul nostru românesc

Întrebarea care rămâne, pentru cultura noastră și aceste timpuri, este cum putem readuce sacrul în aceste pasaje, in mod simplu.

Ce avem în tradițiile noastre vechi sănătos pe aceste rituri ce am putea reinvia?

Cum ne putem susține ca femei și revendica aceste pasaje ca importante?Corpurile noastre ca atot-știutoare și simțitoare?

Principiile pentru ceremonii sacre și ritualuri sunt similare in toate culturile.

Cum ar arăta niște obiceiuri noi, sănătoase, și românești? De noi depinde să devenim conștiente și să transformăm credințele de-a dreptul dăunătoare pe care le-am preluat.

Cu fiecare cerc de femei care se adună împreună să revendice puterea noastra, claritatea, știința și sensibilitatea noastră – proiectăm in colectiv un model nou.

De femeie conectată la sine, ce puterea cercului și la natura (divinitate).

De femeie care-și asumă puterea de femeie, în modul cel mai sănătos și colaborativ posibil.

(Deși e foarte probabil că asta ar scădea drastic veniturile companiilor care au supramedicalizat toate procesele fiziologice normale din corpul femeii. Deci, să ne educăm și pregătim pentru rezistență pe care să o întâmpinăm creativ! Dar … în același timp, dacă ajung mai multe femei conștiente și in fruntea acestor companii vom putea vedea alte moduri de face afaceri și profit, mai etice, mai armonizate cu respectul față de natură și față de oameni.)